Când suntem copii, fiecare avem un vis. Unii își doresc să fie medici, alții ingineri, alții își doresc să fie musafiri, pentru că, nu-i așa, când mergi în vizită primești dulciuri și cadouri. Irina își dorea să fie pictoriță.
Povestește că nu își amintește când exact a început să deseneze, așadar îi place să spună că „dintotdeauna”. Talentul l-a moștenit de la tatăl său, ei fiind singurii din familie înclinați spre partea artistică.
„Mi-au plăcut dintotdeauna desenul, pictura, astfel că desenez/ pictez portrete, natura, cam orice, atât cât îmi permite timpul. Când eram mică voiam să fiu pictoriță. Nu aș putea spune că am participat la concursuri. Nu erau foarte multe oportunități pe zona aceasta în orașul de unde provin, și anume Caracal. Am participat la unul singur, „SOS, salvați berzele” și îmi amintesc că am câștigat locul 2 pe județ”, relatează Irina.
Irina, care și-a început activitatea în CGS Romania pe 19 septembrie 2011, povestește că pasiunea pentru dans a avut-o tot de când se știe. I-a plăcut dintotdeauna să danseze, dar a început să ia cursuri de latino/ social/ standard din februarie 2014.
Momentan, face parte din grupa de avansați de la Dance X-plosion și, împreună cu colegii ei, a participat la concursul de dans studențesc de la Sibiu, la concursul din cadrul celui mai mare festival de salsa din România – National Salsa Congress Brașov, la câteva concursuri Jack & Jill, și, recent, la concursul Best Social Dancer din cadrul festivalului Latin Escape Sibiu, unde a ajuns printre finaliști.
De asemenea, împreună cu colegii din trupa de dans, a participat cu coregrafii la numeroase festivaluri, festivități și petreceri din țară.
Pe de altă parte, când este întrebată de tabloul preferat, Irina spune că îi este destul de greu să aleagă doar unul. „Îmi place viziunea lui Dali, mă fascinează tablourile lui, în special „The persistance of memory”. Suprarealismul este, în general, fascinant pentru mine. Îmi plac tablourile cu flori și natura ale lui Mignon și minunatele peisaje ale lui Kinkade”, spune Irina, completând că lista ar fi destul de lungă.
Despre operele pe care le-a creat, Irina afirmă că multe dintre lucrări le-a dăruit prietenilor, în special portretele. „Am și vândut câteva”, completează colega noastră.
„Bineînțeles, mi-ar plăcea să am propria expoziție și timpul necesar să mă dedic acestei pasiuni, în adevăratul sens al cuvântului, dar e destul de greu! Ar însemna să renunț la toate celelalte activități, inclusiv jobul, și să mă ocup numai de asta și, consider, că nu ar fi cazul momentan. Din păcate, nu am timp chiar în fiecare zi pentru toate, dar încerc, pe cât se poate, să le dedic cea mai mare parte a timpului meu liber. Niciodată nu am fost genul de persoană care să apuce să se plictisească, nu cunosc semnificația acestui cuvant, mai exact, nu am timp să mă plictisesc!”, mai spune Irina.
Despre intersecția dintre poziția pe care o ocupă în CGS, cea de recruiter, și cele două pasiuni ale ei, Irina poveștește că „atât dansul, cât și pictura sunt arte, iar artistul trebuie să fie o fire analitică, o persoana specială, care să poată interpreta și transmite anumite emoții. De asemenea, el trebuie să aibă abilitatea de a vedea anumite lucruri și de a descoperi anumite aspecte ale realității, care nu sunt accesibile sau vizibile oricui. Cu siguranță, acest aspect se potrivește de minune cu misiunea unui recruiter, care trebuie să găsească oamenii potriviți pentru joburile potrivite. El trebuie să identifice anumite calități la persoanele pe care le intervievează și, de asemenea, să analizeze, să interpreteze corect răspunsurile, reacțiile și gesturile candidaților intervievați. Se cere, oarecum, să fii un mic artist”, afirmă recruiterul nostru.
