„Numele meu este Ștefana, fac parte din echipa CGS de un an și jumătate și îmi doresc să vă vorbesc pe scurt despre talentul meu”. Așa își începe Ștefana povestea. O poveste care arată ambiția, determinarea și pasiunea colegei noastre.
„Printre amintirile plăcute ale copilăriei regăsesc cu drag anii grădiniței. O perioadă frumoasă din viața unui copil. Nu voi uita niciodată sala de clasă care mi se părea imensă, colțul drept plin cu rafturi de jucării, grupa <<norișorilor>> din care făceam parte”, povestește Ștefana.
Afirmă că ceea ce îndrăgea cel mai mult la grădiniță era „ora de lucru manual”. „Așteptam cu nerăbdare momentul acela. Îmi desfăceam acuarelele și le așezam în partea stânga a bancuței, pentru a fi sigură că nu o să le vărs și să nu îmi stric desenele. Era plăcerea mea cea mai mare”, spune Ștefana.
Trecând anii, Ștefana a realizat că desenul este cea mai mare pasiune a sa. „Desenam de dimineața până seara, iar timpul trecea pe lângă mine cu neștiință. Mă trezeam în mijlocul nopții întrebându-mă cum a trecut toată ziua pe lângă mine. Încetul cu încetul, am devenit tot mai pricepută în ceea ce făceam, mai sigură pe mine, mai satisfăcută văzând că rezultatul final coincidea cu cel pe care eu îl aveam în minte”, relatează Ștefana.
Spune că încă din perioada grădiniței si până în prezent a fost încurajată de mama sa, acest lucru crescându-i și mai mult satisfacția. „După terminarea ciclului gimnazial, am fost admisă la un colegiu tehnic, deși dorința mea era să studiez la Liceul de Artă. Am încercat de mai multe ori să mă transfer la Liceul de Artă, dar conducerea colegiului la care intrasem nu imi aproba cererea”, își amintește Ștefana.
După terminarea celor 10 clase obligatorii spune că a pus piciorul în prag și s-a dus hotărâtă la conducerea colegiului la care era elevă, spunându-le că nu mai vrea să își continue studiile acolo. „Mi-am luat inima-n dinți și m-am prezentat la secretariatul Liceului de Artă cu dosarul în care se găsea diploma de 10 clase, spunându-le că eu acolo vreau să învăț”, afirmă Ștefana.
Apoi, o săptămâna și-a petrecut-o în ateliere din zori și până-n seară, susținând aproximativ 12 probe diferențiale la următoarele materii: desen, pictură, sculptură, muzică, franceză și istoria artei, pentru a fi admisă. „Datorită ambiției am reușit, iar în clasa a XI-a puteam spune mândră că, în sfârșit, sunt elevă a Liceului de Artă!”, mai povestește Ștefana.
După terminarea liceului, colega noastră s-a implicat în mai multe proiecte de voluntariat, unde a confecționat obiecte din lut/ ghips, picturi pe pânză, grafică pe hârtie, puse spre vânzare cu scopul strângerii de fonduri pentru casele de copii din Sibiu.
„Am participat și la un proiect ce implica decorațiuni Outside pentru un festival, unde am cunoscut oameni minunați. A fost o experiență plăcută”, relatează Ștefana.
În prezent, își dorește să creeze tatuaje și este conștientă că până la a ajunge un specialist în această tehnică îi trebuie mult timp și multă muncă, dar este sigură că va reuși.
„Și stiți de ce? Pentru că totul este posibil dacă îți dorești cu adevărat”, conchide Ștefana.