Despre Elena, colega noastră despre al cărei talent veți citi astăzi, putem spune că este o norocoasă. Și-a descoperit talentul și pasiunea de mică, mai exact din clasa a VI-a. A crescut printre falduri de mătase viu colorate, mătăsuri fine și fel de fel de năsturei. „Mama m-a învățat tot ce știu și îi mulțumesc pentru asta”, ne-a spus Elena.
După cum chiar ea ne-a povestit, la 12 ani mama ei i-a croit un sacou. Unul foarte frumos, de culoarea coniacului. Ce a făcut ea? A luat colierul mamei de chihlimbar și a cusut pe gulerul sacoului fiecare pietricică. Povestește că arăta extraordinar, era atât de frumos încât l-au admirat atât colegii de clasă, cât și profesoarele!
„Pe când mama… ei bine, nu se putea hotărî dacă să mă certe pentru colier sau să mă laude pentru creație. Oricum, a meritat total. Eram pregatită să înfrunt orice pedeapsă pentru că în acel moment am știut ce vreau să fac în viață”.
A crescut și și-a perfecționat talentul. Și-a deschis apoi propriul atelier, iar primul lucru pe care l-a croit a fost o fustă conică, cu talie înaltă, preferatele ei. Desigur că a primit și ajutorul mamei, care o îndruma prin telefon “ca un adevărat profesor”.
“Am măsurat, am tăiat, am cusut, am descusut, am cusut la loc, nu m-am lăsat până nu a ieșit. După câteva ore de strădanie, reușisem. A fost cel mai frumos sentiment. Printre lacrimi de bucurie, mi-am dat seama încă o dată că asta vreau să fac în viață”, spune Elena.
Pune suflet în tot ceea ce concepe în atelierul ei, dar afirmă că unul dintre proiectele cele mai dragi a fost realizarea ținutelor și decorului pentru un scurtmetraj intitulat „Home Robot”. “A fost o experiență grozavă pentru mine. Am putut lua parte la un proces, pe cât de complex, pe atât de fascinant. Sunt fericită că am putut să las amprenta muncii mele pe un platou de filmare. Abia aștept să iasă filmul!”, relatează Elena.
Și pe lângă rochițe, fustițe și alte minunății, Elenei îi place foarte mult să și brodeze. Spune că a venit de la sine și nu știa prea multe despre această tehnică în momentul în care a început. Recunoaște că îi plac foarte mult iile și își dorea foarte tare una. Și-a propus să realizeze una și a ieșit. „Acum, brodatul a devenit o terapie pentru mine. M-a învățat să am răbdare, pentru că rezultatul va fi pe măsură. Da, fac și ii. Momentan lucrez la două, în paralel. Una pentru o fată, iar cealaltă pentru un băiat. Sunt bucuroasă să văd că tinerii adoptă acest stil, un stil care ne reprezintă pe noi, românii”.
Multe dintre materialele cu care lucrează le aduce de la Focșani, orașul său natal, și spune că rămâne fidelă raportului calitate – preț pe care îl găsește în acel „rai al textilelor”, așa cum îi place să îl numească. „În rest, colind Bucureștiul în funcție de recomandările primite. Lucrez cu drag orice material, însa preferatele mele sunt cele din fibre naturale (in, mătase, lână)”, spune Elena.
Și cum în orice job există cel mai greu lucru făcut vreodată, am întrebat-o pe Elena care a fost cel mai dificil articol vestimentar pe care l-a realizat. Spune că acesta a fost o rochie din voal, brodată cu margele și fir de mătase î
