Customer Service Week: Amintiri despre prima zi la primul job
0
 

Și în acest an, am dedicat prima săptămână din octombrie colegilor noștri de la Customer Service, din dorința de a le arăta aprecierea noastră și de a demonstra încă o dată importanța muncii lor. La inițiativa noastră au participat toate cele șase centre din țară și, astfel, am reușit să ne unim mai mult, să ne cunoaștem mai bine și să învățăm unii de la alții. 🙂

În 1984, International Customer Service Association (ICSA) a lansat National Customer Service Week (NCSW) pentru a spori gradul de conștientizare a impactului pe care îl au cei care lucrează în serviciile clienți asupra experiențelor clienților.

Astfel, ICSA a realizat că, pentru a construi experiențe excelente ale clienților în mod constant, trebuie să construim experiențe excelente ale angajaților în mod constant! În cadrul CGS România, preocuparea noastră principală sunt oamenii noștri, iar OAMENII noștri reprezintă motorul companiei.

Participând la această inițiativă, colegii noștri ne-au ajutat să sporim conștientizarea importanței rolului lor și a ceea ce fac, în fiecare zi, pentru a oferi suport clienților noștri. De asemenea, ne-au ajutat să recunoaștem și să îi răsplătim pentru munca pe care o fac, oferindu-ne ocazia de a le transmite, din suflet, un sincer: VĂ MULȚUMIM!

Ca în fiecare an, fiecare zi din Customer Service Week a avut câte o temă creativă și, de data aceasta, ne oprim asupra zilei de luni, în care colegii noștri ne-au trimis poveștile lor despre prima zi la primul loc de muncă. Ceea ce ne-a impresionat, în toate cazurile, au fost sinceritatea și bucuria cu care colegii noștri au răspuns inițiativei de a-și aduce aminte de prima lor zi de muncă, care, în unele cazuri, a fost chiar la CGS România. Iată câteva dintre poveștile lor:

Iulia Necula:

“Prima mea zi de muncă a fost în anul 2006 , în vara în care am terminat liceul. M-am angajat la o revistă de tehnică auto, iar jobul meu era să sun cititorii să îi conving să își prelungească abonamentul. Pe vremea aceea încă se mai cumpărau revistele.

Îmi aduc aminte că eram emoționată și nerăbdătoare. Când am ajuns, în prima zi, eram tare mândră că am propriul meu birou și abia așteptăm să îl decorez așa cum îmi doream eu. Colegii m-au primit călduros și au organizat și o mică petrecere cu cei mai importanți colaboratori ai revistei pentru a-mi ura bun venit .

Îmi aduc aminte cu mare drag de primul job și toți colegii de acolo mi-au rămas prieteni pentru toată viața.  Sediul firmei era situat  lângă cea mai renumită cofetărie din București, așa că au urmat câteva luni foarte dulci la începutul carierei mele.”

Cosmin Moraru:

“Prima mea zi de muncă a fost debutul unei importante perioade din viața mea.

Abia împlinisem 18 ani și terminasem liceul. Aveam o parte din rude în Italia și m-am gândit să fac un ban cinstit peste hotare. Sora și cumnatul meu erau deja stabiliți de câțiva ani acolo și i-am rugat să îmi găsească ceva de muncă. Zis și făcut. Într-o săptămână, eram deja în autocarul spre Italia. Emoțiile inerente acestei schimbări își spuneau cuvântul. Aveam doar 18 ani, iar gândurile mele erau oriunde în altă parte, dar nu la muncă. Dar mașina la care visam era tot mai aproape. Italia, Bella Italia, mi-am zis.. ce poate fi așa de greu? Am avut un loc de muncă tipic… pe șantier, în construcții..

Eram cel mai tânăr de acolo. Eram “tânăra speranță a grupului”. Mi-am auzit de atâtea ori numele în acea zi, încât la finalul zilei, am început să-l urăsc. În mai puțin de jumătate de an am învățat și limba italiană.

Nu m-am gândit atunci că, peste ani, voi începe o altă etapă, atât de strâns legată de aceasta. În prima zi de muncă la CGS, pe proiectul pe italiană, am zâmbit, gândindu-mă la anii petrecuți în Italia.

Știu că, fără acea experiență, cu siguranță nu aș fi fost unde sunt astăzi.”

Cristina Mirsanu:

„Well… luckly I’d say… my first day at work was for CGS. I didn’t know anyone beside the recruitment team and I was so scared and anxious but still very excited because I didn’t know what to expect next. It didn’t last more than a couple of hours to get to know anyone’s names and make some awesome friends!

The procedures and tools seemed so complicated and for a moment I thought it was too much for me, but after my trainer, Petruț, began to explain, my blond hair started slowly to figure it out how the things work.

By the end of the day, a day that started with a lot of emotions, everything was happy, happy, joy, joy and I couldn’t wait for the next days to come!

Thank you, CGS!❤”

George Rafael Apafi:

“Băiat simplu, premiant în liceu, cu speranțe și idealuri, caut job. Prima mea zi la locul de muncă a fost un început de vară, chiar după terminarea celei de-a zecea clase, în liceu. Voiam să merg și eu la mare, aveam nevoie de un telefon nou și, din păcate, începusem să fumez. Scumpe țigările și atunci, scumpe țigările și acum. Cloșca (mama) nu a vrut să își lase puiul să meargă să dea la lopată sau să stea prin baruri să servească și l-a angajat (vrut-nevrut) într-o hală de producție, la locul ei de muncă. Prima zi acolo? Foarte interesantă. Am avut parte de un training de 4 ore (lucru care m-a făcut să apreciez foarte mult compania în care lucrez acum) în care am văzut cum se fac niște cutii de tablă, în care intră panouri electrice. Am fost foarte entuziasmat, acaparat, chiar părea interesant procesul de producție. Până am fost aruncat pe bandă, să asamblez balamale. Și atât. Tot ce m-a atras în primele 4 ore, a fost banal pentru următoarele 3 luni.

La mare am fost, telefon mi-am luat, de țigări nu m-am lăsat. În schimb, am învățat să apreciez alte lucruri. „Friends working together” – doar un motto, la prima vedere, un lucru adevărat dacă reușești să ajungi în mediul CGS și să îl simți pe pielea ta. Training-uri adevărate, unde chiar înveți anumite lucruri și reușești să le pui în practică. Oameni faini, cu care poți discuta deschis, un colț de normalitate. Și cred că de asta avem nevoie acum, în vremurile astea tulburi, normalitate – lucru întâlnit de mine aici, la CGS România.

Încă am speranțe, încă am idealuri, încă sunt un simplu bărbat, apreciat pentru munca mea, dar de aproape 4 ani nu mai caut job. Am găsit locul de muncă potrivit, am găsit oamenii potriviți, am găsit normalitatea și apreciez foarte mult lucrul acesta.”

Mihail Vass:

“Prima zi, parcă-mi amintesc, parc-ar fi fost prima zi de școală. Eram deja, oricum, tare emoționat pentru că era prima mea zi de muncă, primul meu job, credeam că o să fie diferit, o să ies stresat, nervos, așa cum îi vedeam pe ai mei uneori, însă a fost cu totul altfel.

Pot spune acum, după aproape 9 luni, că locul de muncă mi-a schimbat viața.

Mi-a plăcut mult, am învățat să respect, am învățat să fiu respectat încă din prima zi. Stăteam în fața calculatorului și a venit vremea să ne prezentăm fiecare. Mi-am ascultat colegii cu atenție, pentru a încerca să-i cunosc cât mai mult, dar îmi doream parcă tot mai mult să ajung eu să vorbesc. Îmi place să vorbesc, mult de tot, iar locul acesta de muncă mi-a îmbunătățit toate calitățiile, știu să tratez orice situație în care mă afllu.

În momentul în care am vorbit pentru prima dată, le-am spus că fac și muzica, cânt rap și, totodată, sunt actor. Atunci, trainer-ul m-a pus să cânt și am fost puțin rușinat, însă, fiind obișnuit cu scena, am făcut-o, iar ceilalți au fost uimiți. Mă simțeam ca un adevărat artist care se afirmă unor oameni pe care nu-i cunoaște și este apreciat. Mă simțeam ca la un concert, unde o sală întreagă mă aplauda. Prima zi de muncă la CGS România a fost de vis, o să mi-o amintesc mult timp de acum înainte.

Totodată, mi-am dat seama că anumite persoane sunt într-adevăr speciale, un coleg din training, cu care încă mai colaborez și acum și suntem în relații bune, este preot, este profesor și lucrează și în call-center. Cu adevărat uimitor.

În concluzie, prima mea zi de muncă a fost specială, cel mai probabil o să-mi rămână adânc întipărită în minte pentru tot restul vieții și oricine mă va întreba, voi vorbi cu drag, nu doar de prima zi, ci de întreaga experiență CGS România, locul care m-a format și m-a dezvoltat.”

Alexandra Berca:

„Voi începe printr-un mic citat care mereu m-a inspirat și mă inspiră: „Nu învățăm pentru școală, ci pentru viață.”

Primul meu job a fost ca profesor de limba română/limba engleză la o școală gimnazială. Prima zi a fost un mix de sentimente pline de culoare: bucurie, emoție, teama de necunoscut. Însă, spre surprinderea mea, am avut noroc, atât cadrele didactice, cât și copilașii m-au primit într-un cadru foarte optimist și învăluit de multă voie bună și zâmbet. Iubesc foarte mult copiii. Iubesc să lucrez cu ei, să le pot arăta nu doar să învețe niște informații, ci să facă ceva cu ele în viață.

Nu este suficient doar să înveți ca un „roboțel”, ci să faci ceva cu ceea ce știi, să conviețuiești cu ceilalți, să înveți să fii. Chiar dacă lucrez în prezent în telecomunicații, nu am renunțat a le oferi copiilor un gram de iubire și protecție. Să fii profesor nu înseamnă doar a didacta niște informații, ci să fii și om.

Acest job m-a ajutat să îmi dezvolt noi calități, să le perfecționez pe cele pe care le-am dobândit de-a lungul timpului. Va fi mereu o portiță pentru alte oportunități. Dacă voi ieși din zona de confort, voi deveni mai bună în tot ceea ce fac.”

Ioana Blendea:

Ați spune că un loc de muncă într-un fast food e destul de ușor, nu? Adică, ce e mai simplu decât să pui niște sucuri în pahare și să îi zâmbești clientului când îi zici „Poftă bună”? (Și da, în prima zi chiar îi doreai să aibă o poftă bună). Asta am zis și eu până când am ajuns de partea cealaltă a casei de marcat. Încă din primele două ore, mi-am zis că niciodată nu o să mă mai enervez pe săracii și inocenții angajați care au uitat să pună un plic de șervețele umede.

Dacă deja v-am făcut o impresie proastă despre un job într-un fast-food, aș vrea să spun că nu e chiar atât de îngrozitor (altfel nu aș fi plâns în ultima mea zi acolo 3 ore pentru că îmi părea rău că plec). Primul task care mi s-a cerut, fiind o angajată oficială în acea lume, a fost să pun sucuri în pahare de diferite gramaje, pentru a se finaliza comanda mai repede. „Easy peasy”, îmi spun eu. Adică, serios, ce poate fi mai ușor de atât? Răspunsul l-am primit încă din primele trei minute de când am început să umplu paharele acelea de suc. Recunosc, nu sunt cea mai îndemânatică persoană din lume, dar vă spun cât se poate de sincer că și să pui capace peste paharele acelea este o artă. Am vărsat patru pahare de suc până să îmi dau seama de secretul pe care îl presupunea acoperirea paharului cu perfecțiune. Dar până mi-am dat și eu seama de acel secret, deja eram trimisă să scot șervețelele din baxuri (măcar acolo a fost totul okay…cred).

One way or another, ziua aceea a trecut destul de repede și e clar că, dacă m-am dus și următoarea zi, înseamnă că încă nu îmi atinsesem limita. Și, pentru încheiere, îmi permit să vă dau un sfat. NICIODATĂ nu îi mai blestemați pe săracii angajați care uită să vă pună sosul preferat de usturoi.”

Adina Lupu:

“Prima zi la primul job nu se uită niciodată, așa cum nu se uita prima zi de școală, prima tabără, primul chef, primul mers pe bicicletă – totul nou, dar foarte atractiv.

În prima zi la primul job, m-am simțit că Alice în Țara Minunilor. Pășeam pe un tărâm nou, emoțiile mele erau similare unei finale de campionat de fotbal European. Intram într-un un tărâm magic al servirii clientului prin telefon și acolo am rămas timp de 14 ani parcă prinsă într-o vrajă .

Sala de training în care am fost introduși era colorată, ca o sală de școală, dar ce mi-a atras atenția era că peste tot erau mesaje despre client și de cât de important este el pentru companie. Clientul, de fapt fiecare client, era regele și noi nu eram niște servanți, ci consilieri pentru client, eram prietenii clienților, sfătuitorii și ambasadorii companiei.

Prima zi a fost o zi încărcată cu tot felul de informații noi, cu oameni noi care dețineau diferite funcții, pe care îi priveam ca pe niște semizei și care aveau zâmbetul pe buze aproape ca un reflex pavlovian.

Ne-au pus să ne prezentăm, să spunem lucruri despre noi, să interacționăm unii cu alții, să ne jucăm chiar și ne recompensau, ghiciți cu ce? Cu Chupa Chups! Poate părea pueril, dar noi eram încă niște copii care au fost angajați fără excepție pentru prima dată în viața lor. Începea un capitol nou de viață, cu provocări, responsabilități, emoții, temeri dar și cu buzunare pline la sfârșit de lună și asta era fain.

Primul job, prima zi, prima companie nu se uita niciodată, rămâne ca o  amprentă pe o tabula rasa care te ajută să devii adult.”

#CSW2018 #CGSDreamTeam #FriendsWorkingTogether

Trimite-ne CV-ul tău

Leave a reply

Your email addres will not be published.
Required fields are marked with